Cam asa arata Smardanul zilelor noastre. "Raiul" cafenelelor. Strada pe care criza nu a ajuns.
Chiar cand te gandeai ca stradutele cu aer de mahala interbelica au ajuns la saturatie in materie de terase si bistro-baruri care mai de care mai sic si mai piperat ca specific dar si ca preturi, iaca apar unele noi prin te miri ce gang sau curte interioara cu iz de mucegai (testat unul duminica asta, ce-i drept mai linistit decat cele din strada).
Cu toate astea frecventez des zona si o prefer multora din Bucuresti. Cu tot cu cladirile ei in paragina, unele dintre ele pastrand inca fatada si numele magazinelor comuniste, altele marcate de semnaturile grafitistilor "entry-level". Cu tot cu spectatorii ei colorati, cu santurile si gramezile de mizerie ce se strang pe alocuri. Cu tot cu forfota ei. Mi-ar fi placut insa sa avem si noi o Piata Mica linistita ca cea din Sibiu. Sau una a Unirii precum in Timisoara. Ca sa nu mai zic de un colt boem parizian... Pacat.
De la arhiva, Smardanul in iarna lui 2008, linistit si inghetat.
